DRUMURI DE COPIL 83% din respondenti spun ca, in general, copiii lor se deplaseaza iarna pe jos, doar 3% din ei isi duc copiii cu masina familiei la scoala, 9% circula cu mijloacele de transport in comun, 2% cu alte mijloace de transport, 1% altfel.
Privesc intrebarile sondajului de opinie realizat de cei de la CURS: "In medie cam cat timp fac pe drum pana la scoala si inapoi copiii dumneavoastra? De obicei, cum se deplaseaza copiii dumneavoastra la scoala iarna?". Ca prin farmec il zaresc pe tatal meu, care se zbatea in niste sosoni mai mari decat piciorusele lui sa razbata prin nametii cat casa sa ajunga pana la scoala. Iarna era cel mai greu pentru copii. Aveau de mers 3 kilometri pana la scoala, asa ca tata si vecinii lui se trezeau cu noaptea-n cap, strabateau nametii si crivatul.
IARNA GREA. Povestea despre iarna din 1953 am invatat-o pe de rost. Iarna aceea a adus atata bogatie de zapada incat chiar si cu saniile se circula rau. Drumul era impracticabil, acoperit cu nameti, iar oamenii isi taiasera cu greu partii inguste prin curte la poarta, de la o casa la alta, sa se poata misca de colo-colo. A doua zi era Ajunul Craciunului si copiii mai ales erau ingrijorati de felul in care vor putea merge la colindat. Tata, al doilea baiat in familie, era de la 7 dimineata in picioare. Iubea mult animalele si prefera sa le ingrijeasca decat sa participe la curatenie in casa. Locuiau in mahala, departe de casele orasenilor, in cocioabe darapanate ce aveau tabla de pe case luata din butoaie vechi pentru benzina, ramase de la nemti, din timpul razboiului.
FARA BRAD DE CRACIUN. In casa parintilor tatalui meu era tare frig, dar ca in aceasta iarna a lui 1953 nu fusese niciodata. Zapada ii acoperise aproape cu totul. Nici la scoala nu puteau ajunge. Desigur, in casa lor nu existase niciodata un pom de Craciun. Abia mai tarziu incropeau unul in clasa. Invatat
