OCHIUL SOACREI Nora-mea s-a hotarat sa incerce din nou sa puna muraturi. Nu va mai spun ce-a iesit anul trecut... Niste gogosari buretosi, ori prea acri, ori prea sarati, fara nici un gust si fara nici o aroma. Sigur ca, pentru incurajare, am laudat-o. M-am bucurat oricum, fiindca i-a dat prin minte sa se mai ocupe si de gospodarie din cand in cand, nu sa ma lase numai pe mine. Muraturile s-au mancat, bineinteles, dar dupa cele pe care le-am donat eu.

Anul asta, gata. Nu vreau s-o mai las sa strice bunatate de gogosari si castraveti. Asa ca ne-am dus frumusel la piata si am invatat-o cum trebuie sa aleaga legumele, sa nu cumva sa aiba pete, sa fie cat mai sanatoase si mai proaspete. Nora-mii nu i-a convenit, ca a durat cam mult pana cand am luat toate tarabele la rand. N-am ratat nici una. Tocmai fiindca am vazut-o ca statea ca pe ghimpi. Lasa sa invete si ea inca de-acuma cum se tine o gospodarie.

Imi scria mie "pe mail" o cunostinta mai veche ceva cu normele ISO si cu economia de piata. Intre noi fie vorba, n-am inteles nimic din partea aia, in schimb mi-am dat seama ca doamna cu pricina e una dintre acele nurori care, in loc sa puna mana sa faca niste conserve pentru iarna, mai degraba se duce sa le cumpere. Ca te pomenesti c-or fi mai bune alea de la magazin decat astea puse de mine in casa! Eu vreau s-o invat pe nora-mea de bine, ca mai tarziu o sa-mi multumeasca.

Cel mai tare m-am bucurat cand am vazut ca a avut si ea o initiativa. M-a rugat s-o invat sa puna sfecla rosie la murat, ca a mancat pe la nu stiu cine si era tare buna. Eu n-am pus pana acum ca la mine in casa nimeni n-a mancat, dar nu puteam sa-i spun asta. Mai ales ca teoretic stiu cum trebuie murata. Am luat vreo cateva capatani de sfecla, am pus-o pe ea sa le spele bine, fara sa le curete, si dupa aia le-am lasat la fiert cat sa poti infige furculita in ele. Nora-mea era suparata