Editura Curtea Veche, in colaborare cu Institutul Cultural Roman, a publicat de curind Amintirile lui George Enescu, consemnate de Bernard Gavoty, critic muzical si jurnalist de radio, in 1954. Amintirile, in prezentarea grafica a Getei Bratescu, apar pentru prima data intr-o noua traducere, o editie bilingva, jubiliara, in Anul international George Enescu si in preajma festivalului international cu acelasi nume.
Uimitorul destin al celui mai mare compozitor roman si unul dintre cei mai importanti ai secolului al XX-lea ne este infatisat intr-o suita de scurte capitole ordonate cronologic, asemenea cartilor de memorii redactate de instanta care spune „eu“: nasterea copilului unic, desi al optulea, intr-o familie de tarani instariti, plecarea la Viena, la numai sapte ani, apoi studiile la Paris, turneele, prieteniile ilustre, succesele. In fine, privirea retrospectiva asupra intregului parcurs, cu accente melancolice in special pe copilaria fericit insingurata, gratie fascinatiei muzicii, vagile similitudini cu personajul-creatie suprema a viitorului compozitor, Oedip, par toate doar un fundal menit sa ne dezvaluie treptat un om de o mare bogatie si consistenta interioara, de o minunata modestie si simplitate, cumintenie si devotament fata de muzica, si sa ne uimeasca prin lipsa celei mai mici urme din vanitatea, trufia, egolatria atit de frecvente, de altfel, la marii artisti. Prezentam mai jos dialogul realizat de Doina Jela, una din coautoarele proiectului editorial, cu Elena Bulai, realizatoarea traducerii, a cronologiei selective si a selectiei iconografice, altfel spus, cealalta coautoare a proiectului.
Draga Elena Bulai, ma tem ca putina lume stie ce fapte savirsiti tu si echipa ta de acolo, de la Muzeul Tescani, nici nu stiu de cind, de fapt… Fa-ne, te rog, istoricul locului.
Ce multi ani au trecut! Am fost solicitata sa vin ai
