Captivant interviul pe care Razvan Tupa i-l ia extravagantului regizor britanic Peter Greenaway (in Suplimentul de Cultura din 27 august-2 septembrie), aflat pentru foarte scurta vreme in Romania. Intrucit, pe linga raspunsurile legate de filmografia sa, Greenaway face o analiza din virful buzelor a culturii romane, iar imaginea acesteia este dezastruoasa. Ciudat sau nu, Peter Greenaway pare ca raspunde cu intirziere anchetei despre mizele culturale lansata si gazduita pe parcursul verii de Observator cultural, ancheta care a stirnit multe dileme si puncte de intrebare privind cultura romana, un fel de vesnica obsesie a intelectualului autohton traitor in secolele XX si XXI.
Detractorii culturii romane si demolatorii ei vor fi satisfacuti de afirmatiile regizorului britanic, care executa cultura romana in mod concis, rece si fara nici un fel de inhibitie. Atitudinea transanta a regizorului britanic este, cu siguranta, socanta atunci cind afirma ca romanii nu au oferit nimic culturii europene. Este de precizat ca Greenaway nu se refera doar la filmografia romaneasca (pe care o executa taios, fara amanunte si nuante, considerind-o excesiv de mimetica), ci la toate componentele culturii romane.
Nici chiar George Enescu sau Constantin Brancusi nu sint creditati pe de-a-ntregul: Enescu este considerat a fi „o figura minora, locala“, iar Brancusi este echivalat cu Hans Arp (in plus, este adus si argumentul paradoxal ca daca Brancusi ar fi ramas in Romania, el nu ar fi fost cunoscut niciodata). Razvan Tupa nu il intreaba nimic pe Greenaway despre Cioran, Ionesco sau Eliade: ar fi fost interesant de vazut daca si cei trei „grei“ ar fi fost executati la fel de rece si decomplexat de catre regizorul britanic. Un alt viciu al culturii romane este, dupa Greenaway, invizibilitatea ei: de aceea britanicul o considera a fi un „Xanadu contemporan“, afirmin
