"Anunt pentru sefii de promotie - astazi, de la ora 16, e cursul festiv. E ultima ocazie de a va mai vedea profesorii la catedra. Maine va puteti lua de la secretariat diplomele de licenta. Poimaine, cand deja nu veti mai fi in Romania, sa va ganditi cu drag la noi!" Cam asa ar trebui structurate discursurile de final de promotie ale rectorilor celor 100 de universitati care au impanzit in ultimii ani Romania. Putinii studenti cu adevarat buni din sereleul numit in ultimii ani invatamant universitar incep sa-si pregateasca valiza de prin anul III. Gaudeamus, ura si la gara!

Pentru ca, daca nu, in cazul in care mai raman pe aici, pentru ei, cei care au facut o facultate fara bani, pentru ei, cei care s-au chinuit si au invatat pentru o bursa ca sa nu moara de foame, pentru ei, cei care nu au parinti, unchi, verisori, cumetri care sa-i bage in inaltele cercuri ale avocaturii, medicinii, diplomatiei, Romania si-a pregatit malaxorul. Un post in invatamant, la dracu' in praznic, in gazda la o baba care te suspecteaza ca ii furi din lemne iarna si din mancare, vara. Un salariu "fabulos" de nici 100 - 200 de euro. O viata programata, in care la 25 de ani te insori la cantina, la 27 de ani iti faci rate sa-ti iei termoplonjon, la 29 de ani ai trei copii si le bei alocatia, la 32 de ani iti fuge nevasta cu un italian de 60, iar la 35 de ani te gandesti sa pui ban pe ban si sa platesti factura la Electrica pentru a avea privilegiul de a baga doua cuie in priza. Profesorii care la 40 de ani sunt dependenti de ciorba de leustean a mamei, ca sa nu moara de foame, inginerii ajunsi comis-voiajori, care fac kilometraje cu WC-uri in spate, din usa in usa, balerinele ofilite care impart pliante la supermarket, matematicienii care ajung contabili si fac puscarie in locul patronilor "tunari", toti iti pot marturisi cu mana pe inima greseala vietii lor : aceea de a ramane in Romani