"Sa-l bateti si sa scoateti om din el", suna cel mai adesea indemnul parintilor adresat dascalilor si pedagogia romaneasca s-a bazat vreme indelungata pe corectia corporala. Intre timp, noua pedagogie a inlaturat stravechea metoda de educatie, considerand-o barbara, dar a permis introducerea drogurilor in scoli si licee, caci despre tutun si alcool nici nu mai vorbesc, ele fiind deja obisnuinte in institutiile de invatamant gimnazial" In toamna anului 1968, dupa ce sovieticii trecusera pe sub senilele tancurilor belicoase neastamparata Cehoslovacie, eu paseam in clasa I, strain de indigestia ce cuprinsese brusc blocul socialist. Tata-mare, fidel ascultator al postului de radio "Vocea Americii" si, in general, om cu dimensiunea istoriei, m-a oprit langa el, speriat de amploarea si eventualele consecinte ale evenimentelor pragheze. S-a intamplat astfel ca primul meu trimestru de elev sa-l traiesc in Islazul copilariei, acolo unde nu puteau ajunge proiectilele sau srapnelele vreunui razboi. In acel 15 septembrie de inceput, inundat de un soare molatic, aproape parguit, am parasit lumea jucariilor pentru a descifra taina cartii. Am pornit pe soseaua mare alaturi de ma-marea, femeie fara carte, dar de o bunatate neasemuita, intr-o adanca tacere. Mergeam cu grija, ca nu cumva sa-mi botesc pantofii noi si uniforma abia scoasa din cufar, atent la pietrele ascunse in musuroaiele de tarana. Mi s-a parut nesfarsit drumul pana la scoala din vale, cum ii ziceau islazenii, si singura legatura cu universul din jurul meu era mana aspra si calda a bunicii, a carei detasare neinteleasa ma nedumerea peste masura.

Am gasit o curte plina cu copii si parinti, o forfota pe care o intalnisem doar la balciul din Turnu, ce tocmai isi sarbatorise temeiul, o data cu ispravirea verii. M-am lipit si mai mult de ma-marea si am asteptat, intre alti prichindei, ivirea invatatoarei. Ea tre