Valentin este un om serios. Daca se apuca sa spuna ca va face ceva, cu siguranta chiar face. Daca trebuie sa fie prezent undeva, la o ora anumita, doar o catastrofa naturala poate sa-l impiedice. Asa a fost de cand ne cunoastem, asa a ramas.
Azi de dimineata, Valentin a trecut pe la mine. Foarte suparat. M-a luat tare.
"Cum e posibil sa se intample asa o aiureala?"
L-am intrebat care e aiureala in cauza.
"Aiureala de la votul de ieri, din Camera Deputatilor. Noi ii votam pe domnii astia, ii facem mari, iau lefuri babane, si dupa asta trag chiulul de la serviciu! Chiar isi bat joc de noi?"
Pornit rau de tot, prietenul Valentin! A votat Alianta D.A., si-a pus niste sperante. Pe "ceilalti" nu poate sa-i vada in ochi. Dupa jenantul episod cu votul de joi, 15 septembrie, Valentin e foc si para. Mi-a spus: "Eu nu fac politica. Am treburile mele, nu pot sa le las din mana, am o firma, imi conduc oamenii. Politica trebuie s-o faca ei, cei care au fost alesi sa ne reprezinte. Cum ne reprezinta? Dormind pana la zece dimineata, cand programul la Camera incepe la opt jumatate? Batand culoarele ministerelor dupa smenuri?"
Am cautat sa-i explic lui Valentin ca acolo a fost si mana adversarului politic. I-am spus si eu ce-am mai auzit: ca s-au incalcat niste proceduri, ca pesedeii s-au mobilizat cu SMS-uri, ca a fost o chestie premeditata. Degeaba. Valentin a continuat sa tune si sa fulgere.
"La razboi, cand cineva dezerteaza, e trimis in fata Curtii Martiale. Acolo, daca are grade, il degradeaza. Iar dupa aia il impusca, sau macar il baga in puscarie 20 de ani!"
Am incercat sa-i explic lui Valentin ca nu suntem pe front. Nu e stare de razboi. Prietenul meu s-a infuriat si mai tare.
"Adica pe copilul ala care o sterge, de frica, din linia intai, si se ascunde tremurand intr-un hambar sau un tufis, pe ala poti sa-l duc
