Fie ca trimit epistole catre presa, ca umbla cu pancarde prinse cu sfoara de gat, ca fac greva foamei, ca se leaga in lanturi in fata institutiilor de stat, ca urca la volanul masinii in birouri de prefecti sau directori, ca isi dau foc, toti acesti oameni incearca sa atraga atentia asupra unor probleme care ii afecteaza, dar carora nimeni nu le-a gasit rezolvarea sau nu a incercat sa le-o gaseasca. Toti spera ca, o data cu mediatizarea formelor lor de protest, banale, inedite sau dramatice, cumva, de undeva se va intrevedea solutia salvatoare. E grav ca multi romani inca vad ca ultima sansa pentru rezolvarea problemelor care ii apasa presa, si nu vreo institutie a statului.
Multe dintre scrisorile care ne sosesc pe adresa redactiei, saptamanal, indiferent din ce sfera sociala provin, au pe lunga lista a destinatarilor presa. Din toate se desprinde disperarea ori revolta in fata ignorantei acelor functionari publici care se comporta cu o superioritate demna de cauze mai bune, cu dispret sau cu o indiferenta strigatoare la cer. Unele dintre aceste mesaje-SOS sunt redactate impecabil, altele isi lasa greu descifrat inclusiv mesajul. Dar, toti cei care scriu vin spre presa pentru ca stiu ori simt ca pentru un ziarist dreptatea nu tine cont de virgule si reguli gramaticale, la fel cum, in fata autoritatilor, nu ar trebui sa se tina cont de pozitie sociala, de relatii si de prosperitate.
"Va aduc la cunostinta despre o retea de traficanti de carne vie, de la Biled, despre care stiu si anumiti lucratori din cadrul M.A.I., dar stiti cum e, «banii sunt ochiul dracului»". Asa si-a inceput scrisoarea un cititor de-al nostru. Parcurgand-o, am vazut un snop de faradelegi - trafic de carne vie, organizarea unei retele de cersetorie, dare de mita, presiuni asupra autoritatilor, declaratii in fals - pe care autoritatile, intelegem, le-au ignorat. Din neprofesionalism, din