Dupa noua luni de guvernare pe care nu stiu cum s-o calific, a venit sorocul ca tara sa nasca.
Bineinteles ca nu poate fi vorba de altceva decat de o nastere prematura.
Tot e bine, avand in vedere nenumaratele avorturi de care putea sa aiba parte in cele noua luni.
Moasele Romaniei, una mai nepriceputa ca alta, i-au oferit o sarcina grea, un amestec intre cosmar si cosmar.
Au fost noua luni in care se putea intampla orice cu ea si cu noi, mai putin ceva de bine.
Au fost noua luni de tratament inuman, noua luni de scandaluri care s-au tinut lant, amplificandu-se unul din celalalt.
Preocupate de orice, mai putin de sarcina tarii, moasele de la Bucuresti au oferit un spectacol jenant, dar in acelasi timp tensionat, creand o atmosfera irespirabila, un amestec intre azil si casa de nebuni.
Asa ca astia, inainte de orice, ne-au facut cu psihicul.
Si ne-au facut atat de tare, ca am uitat de toate celelalte.
Paranoia este cuvantul care poate sa descrie exact cele noua luni de sarcina grea si nebuna.
Si cand te gandesti pentru ce atata chin si indurare: pentru a naste alegeri anticipate.
Acesta-i pana la urma rodul iubirii dintr-o mare nebunie si un la fel de mare scandal.
Tara, cum ar veni, se intoarce la popor.
Strigatul aliantei bolnave, "Inapoi la popor", revine pe buzele moaselor comunale stranse la Bucuresti pentru anticipatul eveniment.
Desigur, lucrurile nu sunt simple, asa cum ar parea la prima vedere, la prima sarcina.
Cu tara intinsa pe masa, cuprinsa de chinurile facerii, vor avea loc lungi si mari scandaluri in legatura cu felul in care o sa aiba loc nasterea asta grea si complicata.
Cine?
Va fi sau nu va fi cezariana?
Cand?
Cu anestezie generala?
Unde?…
Saraca tara bolnava si insarcinata, incaputa pe mana unora care s-au ocupat dintotdeauna doar cu
