Vanatoarea in Delta Dunarii a fost interzisa in 2003, la initiativa unor organizatii ecologiste. Minunea a tinut doar trei luni. Presiunile imense au determinat Ministerul Agriculturii sa anuleze ordinul de interzicere a vanatorii. Vanatoarea in Delta Dunarii a cunoscut mai multe directii in care a fost mai extinsa sau redusa, in functie de interesul localnicilor pentru anumite specii de vanat. Pagubele ecologice produse in ultimul deceniu si jumatate sunt extrem de mari. Vanatoarea practicata in Delta Dunarii a reprezentat initial un mijloc de a obtine hrana sau de a-si spori veniturile. In primul rand, a fost vanatoarea de pasari si animale care sa asigure locuitorilor zonei surse de hrana - rate, gaste, fazani, porci mistreti. Apoi, incepand cu anii ’70, se vanau diferite specii de animale pentru blana (bizami, nurci, vidre), vandute la preturi bune diversilor clienti din Tulcea sau din tara. Totusi vanatoarea din Delta Dunarii era practicata, pana in 1990, in general de localnici, existand multe interdictii din dorinta autoritatilor de la acea vreme de a oferi lui Nicolae Ceausescu, vanator impatimit, posibilitatea de a impusca in fiecare an cateva pasari in Delta.

INTERES CRESCUT. Dupa 1990, o data cu declararea Deltei ca "Rezervatie a Biosferei", interesul pentru vanatoare a crescut simtitor, anul 1991 marcand primul scandal de proportii: un avion cu vanatori italieni a aterizat pe aeroportul din Tulcea, avand cateva tone de munitie ce urma a fi folosita pentru vanatoare. De altfel, vanatoarea exercitata de persoane straine a devenit, in continuare, o practica obisnuita in Delta, deseori actiunile strainilor starnind nemultumirea localnicilor, care au acuzat masacrele produse in randul pasarilor. Folosirea de vanatorii straini a armelor semiautomate sau a echipamentelor electronice de atragere a pasarilor (ambele interzise prin lege), precum si ner