Globalizarea si ascensiunea economica a Asiei, unele simptome de scleroza institutionala si stagnare economica in tari europene bogate au reaprins discutia privind modelul de economie de piata. Disputa de idei nu mai este purtata predominant prin ochelari ideologici (neoliberalism vs social-democratie), ci capata accente foarte pragmatice. Pe acest taram, al pragmatismului, trebuie asezata si dezbaterea publica iscata de modul in care (eficacitatea cu care), in ultimii ani, autoritatile publice din societati avansate au raspuns la calamitati naturale: inundatii mari in Europa Centrala si de Rasarit, incendii de amploare in Spania, Franta, Portugalia, Grecia, iar, recent, efectele uraganului Katrina in SUA. Probleme de logistica, de alocare a resurselor, conlucrarea intre autoritatile centrale si cele locale, reactia comunitatilor locale au intrat in atentia opiniei publice.
Trebuie sa fii lipsit de luciditate sa nu intelegi ca exista limite obiective ale retragerii statului din zone ale vietii economice si sociale. Nu numai efectele "incalzirii globale", dar si imperative ale asigurarii securitatii nationale si regionale reclama functionarea unei autoritati publice care, mai mica sau mai mare (in functie de traditii istorice, sociale si politice), trebuie sa fie eficace in raspunsuri; sa fie capabila sa asigure bunuri publice esentiale, intre care si siguranta cetatenilor, sentimentul ca nu sunt abandonati in momente de mare vitregie, ca li se respecta demnitatea. De altfel, o democratie nu poate functiona fara increderea cetatenilor, indiferent de preferintele lor politice si statut economic si social. Iar increderea cetatenilor se bizuie pe modul in care statul, la nivel central si local, raspunde nevoilor lor legitime.
Evenimente in Europa, in Statele Unite ne obliga sa examinam mai atent cum functioneaza societatile noastre, relatia intre autoritatea
