O istorie mucalita a romanilor explica, in cateva propozitii, de ce rascoala de la 1907, cu al sau "Noi vrem pamant!", nu prea a prins in Ardeal. Zice-se ca un grup de studenti au adunat iobagii in curtea castelului grofului si le-au zis: "Oameni buni, munca voastra de o zi groful vostru o bea intr-o seara la restaurant!" "Huo! La moarte!" a venit reactia. "Oameni buni, cu munca voastra de o saptamana groful vostru ii cumpara strimfi la metresa!" "La moarte, la moarte!" Urma si punctul culminant : "Oameni buni, munca voastra de o luna groful vostru o farma intr-o seara la cazino!" Tacere. Unul cate unul taranii lasa jos furcile, se scutura de praf si pleaca. Studentii isi dau seama ca au gresit undeva. "Oameni buni! Munca voastra de o luna! Farmata intr-o seara la cazino!" Ultimul taran ramas, dupa ce a pus jos tapina, explica peste umar : "Apai, daca nu intra carte..."

Intr-o azvarlitura de jetoane, la un black jack, la un pariat pe rosu sau negru, la o ruleta, poate de jumatate de ora, poate de cinci minute, intr-unul din cazinourile Timisoarei un roman a "spart" 26.000 de euro, surclasand doi italieni ceva mai modesti, ce jucasera doar 10.000 de euro. Este asta stire? In Romania, da. E o stire pe care romanul mediu, traitor cu 100 de euro pe luna, o citeste cu ochii bulbucati. E Romania pe care nu o intelege, pe care o zareste intre doua sclipiri de usa cu termopan, pe care o intuieste in spatele geamului fumuriu al limuzinelor care il improasca cu noroi la intersectie. Romania paietelor, caselor de moda, Romania receptiilor, a blanilor de nurca, a starletelor, a kilogramelor de aur atarnate la gat.

Intre aceasta realitate si cealalta Romanie, cea prin glodul careia inotam zi de zi, e o distanta ca de la cer la pamant. Distanta data de contraste. Rosul si negrul ruletei. Oranjul si bleul generator de tiganeala in iarmarocul politic. Albul si negrul bani