Va aduceti aminte de filmele americane de la inceputul anilor ’90? Acelea cu positive thinking? S-au si scris carti intregi pe tema asta. Unii zic ca functioneaza. Ei bine, la Mircea Geoana chiar functioneaza. El si-a dat seama ca daca nu va avea initiativa dupa ce a cistigat sefia in PSD, nu va avea nici o sansa in fata lui Nastase, Cozmanca, Hrebenciuc si restul. Devenit presedinte de drept al PSD, situatie datorata lasitatii lui Adrian Nastase de a candida impotriva lui Ion Iliescu, Geoana avea nevoie sa devina si presedinte de facto. Avea legitimitatea votului, dar aceasta nu ii era suficienta: avea nevoie sa devina in mod real liderul acestui partid si a ales calea actiunii. Trebuia sa faca orice, doar sa nu lase initiativa altcuiva. Mai ales lui Adrian Nastase. Dupa ce i-a transmis acestuia, cu ajutorul presei, mesaje cum ca ar trebui sa o lase mai moale cu aparitiile mediatice (si sa-i cedeze astfel locul), Geoana a trecut la atac.

A incropit la repezeala un nou mesaj politic, o gaselnita care sa-i dea posibilitatea sa aiba initiativa. A numit-o populist si bombastic „revolutia binelui“ si a opus-o revolutiei portocalii. De atunci a trecut ceva timp si se tot plimba cu ea in tirg.

In conditiile in care toata lumea lansa noi concepte politice (la fel de populist, Iliescu si Roman incercau sa nu se faca de ris), Geoana a trebuit sa faca fata unei duble provocari: sa ia fata vechii garde din PSD si a baronilor si sa ofere rapid un mesaj alternativ pe fondul degringoladei din Alianta DA. Un mesaj oarecare nu ar fi fost de ajuns si astfel el a trebuit sa vina cu un mesaj cu dubla bataie care sa-i ofere legitimitate atit in PSD, cit si in afara acestuia. Si l-a gasit. „Avem nevoie sa reformam clasa politica romaneasca, dar si partidul nostru. PSD trebuie sa dea tonul innoirii politice. Nimic nu m-ar deranja mai mult decit sa vad ca metehnele vec