- Draga Domnule A.M.,

Fiindca prea multe atirna inca in feminismul romanesc de ceea ce afirm public, cred ca este cazul sa raspund consideratiilor dumneavoastra facute in Observatorul cultural despre interviul dat de mine in Suplimentul de cultura al Poliromului.

Asa cum ati observat in continut, disputa mea, ca a oricarei feministe sau a oricarui feminist, este impotriva patriarhatului, nu a barbatilor fiindca sint barbati. In afara de faptul ca sint prietena buna si colega buna cu numerosi barbati, ca sint profesoara altora si mai numerosi, pe care ii apreciez si la care tin, ca sint o permanenta cititoare si admiratoare a operelor barbatesti, mai sint si mama unui tinar barbat si, de 29 de ani, sotia unui barbat. Nu m-am retras in „codrul feminin“, plina de „misoandrie“, dimpotriva.

In privinta obiectiilor de fond pe care mi le faceti si, care ma onoreaza prin interesul autentic evident, problemele la care doresc sa va raspund sint urmatoarele:

n Discursul meu este militant si agresiv (etichete etern si poate involuntar antifeministe): Da, este militant. Si fiindca el contrazice curentul cultural principal, patriarhal desigur, pare si agresiv. Imi pare rau insa ca este inca prea solitar.

n In legatura cu lipsa mea de probe pentru afirmatiile pe care le-am facut in privinta integrarii mai mari a femeilor din Romania in Europa competitiei, a faptului ca privatizarea s-a facut in favoarea barbatilor, ca accesul la capital este prin excelenta masculinizat si ca profesorii universitari (plini, nu asistentii sau lectorii) sint prin excelenta barbati (aprox. 92%), va rog sa consultati Anuarele Statistice, topurile capitalului romanesc, dar si demonstratia sociologica ampla facuta de catre Vladimir Pasti in cartea Ultima inegalitate. Politicile de gen in Romania, Polirom, 2003. Pertinenta afirmatiilor nu este logica si pragmatic