Evenimentul televizoristic cel mai important al saptaminii (incheiate cu concertul lui Dan Grigore de la Sala Palatului – lume ca la Gogea Mitu, Festivalul Enescu se vinde ca braga, festin muzical pe masura, dar vom reveni asupra acestui subiect dupa incheierea festivitatilor) a fost, dupa subiectiva noastra opinie, prezentarea la TVR Cultural a unui interviu cu Mario Vargas Llosa. Interviul a fost prezentat in avanpremiera sosirii in Romania, ca invitat al Uniunii Scriitorilor la Festivalul International Zile si nopti de literatura, ce s-a si consumat deja si unde lui Vargas Llosa i-a fost inminat Premiul „Ovidius“. Care nu este o simpla diploma cu motive dobrogene, ci si un substantial cec.
Nu e chiar rau ca ne racordam la standardele internationale cind e sa platim vedete de prim rang (obrazul subtire cu cheltuiala si referendumuri pentru parlament unicameral se tine), totusi, un milion si ceva de euro pentru un concert Joe Cocker la Cerbul de aur, care este in curs de desfasurare, ne lasa visatori si cu gindul la studiul norilor (via Petru Cretia si Radu Petrescu), ce se poate face gratis. Cu acelasi prilej, al petrecerii prin tara noastra, cel care a scris si Sarbatoarea tapului si Paradisul de dupa colt – carti minunate si traduse si in mult e dulce si frumoasa limba ce-o vorbim, atit pe strada, in parlament sau la televiziune – a lansat la Bucuresti volumul Tentatia imposibilului, tradus de Mariana Sipos, intimplator si nu prea, realizatoarea interviului.
Lucid-amarul romancier, dar si eseist de prim rang, un intelectual de anvergura, a sustinut un dialog si cu scriitorul Gabriel Liiceanu la Romexpo, in cadrul conferintelor Microsoft, sub genericul cvasievanghelic „Chipuri ale raului in lumea de azi“ – intrarea a fost libera. Ajunsi in acest punct ni se iteste un gind aievea: ce bine ar fi daca fiecare scriitor s-ar aciui pe linga o
