- Cultural - nr. 188 / 23 Septembrie, 2005 Devenit membru al Academiei Romane in anul 1937, dupa ce cu doi ani mai inainte obtinuse marele premiu "C. Hamangiu" al acesteia, Lucian Blaga rosteste la 5 iunie, acelasi an, in prezenta regelui Carol al II-lea, celebrul sau discurs de receptie - Elogiu satului romanesc - prin care noul academician, primit sub cupola forului stiintific suprem al tarii fara inaintas, elogiaza satul romanesc, ca rezervor continuu de spiritualitate, ca izvor al culturii noastre populare, ca purtator al apriorismului romanesc si a matricii noastre stilistice … Desigur, ca filosof si scriitor, Blaga a desfasurat apoi o rodnica activitate in cadrul Academiei, valoarea operei sale vadindu-ni-se in prezent tot mai pregnant, indeosebi ca urmare a cercetarilor intreprinse in ultimele doua decenii, dupa desfiintarea fondurilor S din biblioteci. Acest anacronism in receptarea lucrarilor sale (mai ales a celor filosofice) i-a tentat (si inca ii mai tenteaza) pe unii exegeti sa afirme ca sistemul sau si-a pierdut actualitatea, ca ratarea premiului Nobel in 1956 este chiar o dovada a acestui fapt, ca filosofia sa de coloratura germana, influentata de Nietzsche, Spengler, Frobenius, Freud s.a., s-ar fi demodat etc. Se uita insa adesea ca sistemul sau metafizic nu se limiteaza doar la chestiuni care tin de filosofia culturii (in cadrul careia "noutatile" introduse de Blaga sunt utilizate astazi cu succes in critica si istoria literara si in estetica - asa precum, bunaoara, teoria sa despre personanta, care ne ofera o explicatie plauzibila relatiei inconstient - constient) - ci si la adanci probleme de gnoseologie, de axiologie si cosmologie. Cu prilejul implinirii a 110 ani de la nasterea marelui filosof si scriitor, nascut in Lancramul Ardealului, Academia Romana si Revista de filosofie a organizat la Bucuresti, in zilele de 15-16 septembrie a.c., sesiu