In anul 1953, primul semn pentru romani ca Stalin murise a fost inchiderea lucrarilor Canalului Dunare-Marea Neagra. Decizia n-a fost publicata in presa, nici macar in Monitorul Oficial. In dimineata zilei de 18 iulie 1953 muncitorii si cadrele tehnice de pe santier au fost pur si simplu trimisi la stransul recoltei din Baragan. Pentru a fi evitate orice complicatii au fost platiti cu salariile de pe santier.

Nu stim ce conversatii particulare au fost purtate mai inainte de decizia inchiderii Canalului. Si mai putin ce spunea si ce gandea Dej.

SE TEMEA DEJ? Dupa moartea lui Stalin izbucnesc miscarile muncitoresti de protest. Muncitorii din tarile Europei Centrale sunt nemultumiti ca in "regimul" instaurat in numele lor li se cere o continua crestere a volumului si productivitatii muncii, fara efectele benefice promise. La Bucuresti in acea perioada se faceau intense pregatiri pentru Festivalul Mondial al Tineretului planificat pentru luna iulie. Conducerea partidului voia sa expuna o imagine idilica a dezvoltarii socialiste a Capitalei Romaniei, dar se confrunta cu mari dificultati de aprovizionare. Se va fi temut Dej ca si romanii ar putea sa se revolte ca est-germanii, cehii si polonezii? Multimea adunata pe santierul de la Canal putea fi periculoasa pentru declansarea unei revolte. Iar Canalul, pe care nu-l dorise, inghitea bucati prea mari din economia nationala intr-o investitie care-i parea fara folos.

LA CONSTANTA. In documentele de arhiva, prima masura care anunta "noul curs economic" a fost inchiderea santierului Canalului Dunare-Marea Neagra. Vioara intai in aceasta actiune a fost Alexandru Moghioros, membru al Biroului Politic si vicepresedinte al Consiliului de Ministri. Decizia este construita de asa maniera incat sa apara ca fiind pornita "de jos", nucleul central de decizie politica urmand s-o analizeze si s-o aprobe. Astfel ca, la 17