RETETA DE VEDETA Azi aveti trei variante: vedeti un spectacol de teatru, cititi sau mancati! Orice ati alege, e musai s-o faceti sub semnatura lui Bogdan Ulmu. De ce? C-asa am zis io! E, hai nu va suparati, ca zic asa! Doar ati mai mers de vreo 50 de ori pe mana mea si nu cred ca v-a parut rau! Imblanziti mai bine focul de sub plita, iertati vorba proasta si ascultati povestea.
"Pasiunea pentru gastronomie a aparut, in viata mea, cam la varsta de 23-24 de ani. Frecventam marile restaurante ale Capitalei, aproape zilnic, si am inceput sa inteleg ce si cum trebuie sa mananci. Pot spune ca acolo mi-am facut ucenicia, consumand.
De-aici pana la a incerca si eu acasa felurile de mancare preferate n-a mai fost decat un pas. Mai ales ca pe-atunci locuiam in buricul Bucurestiului, langa Teatrul Nottara. Multi prieteni urcau des la mine, sa vada ce-am mai gatit. Exersand, m-am perfectionat in aceasta frumoasa arta - cu nimic mai prejos decat oricare alta...
Bogdan Ulmu "regizand" un nou fel de bucate
Dar imi amintesc de Catinca Ralea, minunata traducatoare si realizatoare de televiziune, una dintre cele care m-au initiat in tainele spectacolului gastronomic. Nu uit o seara, la Capsa, dupa o premiera la National, cand la masa mai erau Emanoil Petrut, Lazar Vrabie si Catalina Vornic. Atunci, doamna Catinca mi-a recomandat foie gras in aspic colorat si salata de andive. In astfel de seri am inteles multe din cele ce trebuie stiute in gastronomie."
Umbla vorba prin targ ca Bogdan Ulmu, pe care-l arat aci cu degetul, desi mama mi-a zis ca nu prea e politicos, obisnuieste sa gateasca el insusi - maestru de ceremonii complet - pentru masa de dupa o premiera. Asa ca umblu cu descusutul mai departe...
"Si n-am facut-o doar o data!", se lumineaza. "Spre exemplu, in 1977 am avut o premiera la Ploiesti, cu o piesa de Mihai Ispirescu. Eram o gasca mare
