JOHANN CARL HINTESCU Un dicton latin spune ca, la fel cu oamenii, cartile au soarta lor. Abandonasem, parca, speranta unei revelatii la anticariatul din colt, unde, pe vremuri, isi vandusera biblioteca nobili refuzati de regim, cand, brusc, am facut marea descoperire: cineva a adus un morman de carti de bucatarie si anticarul se grabea sa le vanda aproape pe degeaba. Carti romanesti si frantuzesti de secol al XIX-lea - retetare si ghiduri practice pentru gospodine - , toate si-au schimbat, intr-o dimineata de toamna, soarta, revenindu-mi spre indelunga cercetare si pastrare. N-as gresi spunand ca, aplecat asupra-le, chiar soarta mea s-a schimbat!
La drept vorbind, mi-ar face placere sa va prezint una din cartile vechi, cu coperte frumos legate si aurite. Iata "Cea mai noua Carte de Bucate a bucatariei romane, francese, germane si magiare", tiparita inainte de 1900 si alcatuita de Johann Carl Hintescu - sas, care si-a romanizat numele Hintz si care a fost librar la Brasov. Gospodinelor li se explica aici termenii tehnici de bucatarie, punerea mesei si servirea acesteia, alegerea bucatelor in functie de evenimente, principalele operatiuni culinare - de la transarea carnii pana la conservarea legumelor.
Un vocabular arhaizant (si prin aceasta, plin de savoare) ne descrie, de exemplu, aducerea mancarii la masa: "Castroanele (blidele, strachinile) se poarta in jurulu mesei pe palma dela mana stanga asedate pe unu servietu grosu, se intindu oaspetiloru la stanga; servientulu sa fia atentu la castronu ca sa nu se manjasca din pricina lui, (vrâunu oaspe), cu sosu sau cu altceva. La dinele mari se pune supa pe farfurii afunde si apoi pe o mesciora (credenta) si prindzi farfuria cu mana si intindzi castronulu cu supa la oaspeti". Sunt trecute apoi in revista peste 1.000 de retete, care ar face si astazi deliciul gospodinelor. Bijuteria aceasta gastronomica si de
