Domnule Mavrodin, Muzeul de Arta Contemporana din Stockholm – unul dintre cele mai prestigioase muzee de arta contemporana europeana – gazduieste permanent, incepind din 26 august a.c., opere semnate de dvs. Din cite stiu, sinteti un artist care ocoleste regulile ac-tuale ale jocului. De ce la Stockholm si nu si la Bucuresti, in Muzeul National de Arta Contemporana?
Pe linga faptul ca regulile, actuale sau nu, niciodata nu ramin definitive, se infatiseaza mereu cite cineva care, mai putin decit sa le ocoleasca, se opreste in vederea contemplarii, pozitie de altfel benefica si necesara la rastimpuri. Intelegerea fenomenului este principiul elementar pentru logistica unui muzeu de anvergura. Formele artistice ce apartin unei unice stagiuni culturale, oricit de inovatoare, ramin in prim-plan doar pina la urmatoarea stagiune, fireste, cu beneficiul inventarierii. Mileniul nostru, cel putin deocamdata, se hraneste din substante anterioare, astfel ca afirmarea constiintei contemporane se va infaptui doar la sfirsitul celor mai rabdatoare asteptari. Sisif e resemnat. In ceea ce priveste cea de-a doua intrebare, Stockholmul e la o aruncatura de bat. Si apoi, fiecare dintre noi trebuie sa figureze doar acolo unde ii este locul.
Desi sinteti prezent in circuitul muzeal european, impresia mea este ca institutiile culturale din tara va ignora de cincisprezece ani. Tocmai de aceea, as vrea sa stiu cit de importanta este pentru opera dvs. prezenta intr-un muzeu prestigios si, mai ales, de ce figurati in muzeu ca artist italian?
Imi pare inconsistent si chiar dispensabil aportul institutiilor in vederea confirmarilor. Cind exista, valorile nu sint dependente institutional. Pentru a doua intrebare, cita vreme se vehiculeaza ideea europeana, am avut oportunitatea alegerii si am optat in favoarea celor care, intr-un moment extrem al existentei, mi-au fost ala