Una din măruntele, banalele, dar, totuşi, rafinatele metehne ce dau sens şi culoare zilelor cam otova şi cam cenuşii ale vieţii mele de cărţar este şi aceea de a zăbovi câteva ceasuri în tihna expoziţiei de cărţi dintr-o librărie. Pentru a-mi satisface mărturisita meteahnă şi a mă răsfăţa cultivând-o, dar şi îndemnat discret din amintire, de un imperativ specific lunii septembrie - ,începe şcoala!" -, am cutreierat câteva zile la rând prin mai multe librării de toată mâna ale capitalei, curios să văd cam ce fel de cărţi de literatură clasică română le oferă editurile, bucureştene şi ne-bucureştene, elevilor din colegii, licee şi din celelalte ,forme" ale ,învăţământului mediu", la începutul anului şcolar 2005-2006.
Prima constatare - mai veche, desigur, dar confirmată acum cu asupra de măsură -, a fost, probabil că şi din cauza prea scurtului meu periplu prin librării, că ,piaţa de carte" bucureşteană este dominată, fără excepţie, de casele de editură locale, de parcă în celelalte centre culturale şi universitare din ţară nu ar exista edituri. Dincolo de ipoteticile lacune din informaţia reporterului cărţar, absenţa cărţilor de literatură clasică română apărute în editurile din provincie de pe standurile librăriilor bucureştene, ale marilor librării bucureştene, denotă un anume dezinteres faţă de răspândirea echilibrată a cărţilor tuturor editurilor în toate regiunile ţării şi faptul că difuzorii sînt cam neajutoraţi, din toate punctele de vedere, în exercitarea dificilei profesiuni alese. Dacă nu cumva va fi fiind vorba de o dirijare interesată a factorului concurenţial. Chestiunea ar trebui să provoace interesul instituţiei de specialitate a statului.
A doua constatare - de asemenea mai veche, dar confirmată tot acum şi tot cu asupra de măsură - a fost şi a rămas aceea că editurile bucureştene preocupate de publicarea operelor clasice