Ministerul Integrarii Europene a aparut in peisajul institutional pentru ca a existat o nevoie de coordonare a tuturor sectoarelor unde trebuia sa se faca reforma si era nevoie de cineva care sa se priceapa si sa-i impinga de la spate pe codasi. Si pentru ca un minister (a se citi ministru) sa tina cont de recomandarile altcuiva, a trebuit ca acel altcineva sa fie tot un minister (ministru). Asadar, o agentie, un oficiu, un departament din Guvern nu ar fi fost suficient, nu ar fi avut suficienta autoritate pentru a-i mina pe ceilalti spre Uniunea Europeana. Bineinteles, PSD-ul a infiintat un minister. Si bine a facut, cu toate ca stilul de lucru a fost mai pe toata linia cesepist.
Integrarea facuta de PSD a folosit, in toata maretia sa, metodologia fostului Comitet de Stat al Planificarii, prima institutie desfiintata practic in ’89. Aparatul PSD-ului a planificat Integrarea la fel cum CSP-ul planifica productia la hectar pe cincinale. A trimis tabele si tabelase punind institutiile sa bifeze capitolele de aquis communitaire cu indeplinit/neindeplinit, dupa caz. Daca erai functionar si erai responsabil cu relatia cu MIE, trebuia sa organizezi x seminarii, sa bifezi y initiative legislative, sa se intimple z reciclari. Ce sa mai lungim vorba, aparatul functionaresc al PSD-ului era mult mai interesat de forma decit de fond, de ambalaj decit de continut. Si nici nu este de mirare, atita timp cit acest aparat functionaresc s-a bazat pe competentele si experienta CSP-ului. Multi ministri si secretari de stat si-au facut mina la CSP, o buna parte dintre acestia regasindu-se la Ministerul Integrarii (Un fost Secretar de Stat a fost chiar si sef la cabinetul numarul doi... cel al tovarasei).
Stilul CSP-ist a functionat, negocierile au fost incheiate de bine de rau, dar trebuie sa mai asteptam pina ce forma va crea fondul. Una dintre cele mai mari g