Chiar daca cifrele nu sunt asemanatoare, ultimele sondaje dau seama despre schimbarea starii de spirit. Minata de neincrederea structurala a publicului, scena politica pare in fata unui puseu de criza. Alianta se afla pe tobogan, PSD recupereaza, dar nu puncteaza. Date publicitatii in aceeasi zi, sondajele Gallup si IMAS, ca intr-un joc cu suma nula, se anuleaza reciproc. Dar, dincolo de datele propriu-zise, cele doua cercetari indica o ten-dinta: scaderea increderii in guver-nare si guvernanti. Reprezentand un indicator relativ al starii opiniei la un moment dat, sondajele nu sunt instrumente absolute. Si, daca tentatia de a le fetisiza este periculoasa, desconsiderarea lor are consecinte si mai periculoase. "Democratia sondajelor" nu poate compensa limitele democratiei de fapt, dar absenta lor transforma exercitiul puterii intr-o improvizatie oarba. Sondajele nu tin loc nici de politica, nici de proiect, dar permit ajustari de etapa. Puse in contradictie, cele doua sondaje pot fi receptate ca manipulari. Ele sunt insa doar partial comparabile: nu s-au realizat in acelasi timp; cele doua institute dau, sistematic, mai ales in privinta intrebarilor politice, rezultate diferite; chestionarul aplicat a fost altul; metodologia cercetarii a fost particularizata la specificul institutului; cultura de organizatie si retelele de operatori sunt distincte. Explicatii exista, suspiciuni de asemenea. De aceea intrebarile privind acuratetea si validitatea sondajelor au nevoie de raspunsuri clare. Daca datele sunt opozabile, tendintele se confirma. Si, cum sondajele nu ofera adevaruri absolute, aceasta concluzie este suficienta pentru a permite o radiografie a situatiei politice. In privinta Gallup, fata de Barometrul de Opinie Publica din mai 2005, Alianta a scazut 7%, de la 59 la 52%, iar PSD a crescut tot atatea procente, de la 24 la 31%. Fata de Gallup, care realizeaza i