- Cultural - nr. 193 / 30 Septembrie, 2005 Mihai Eminescu si-a inceput studiile gimnaziale la Cernauti, dar, neplacandu-i sa invete, deja in clasa II-a s-a retras, devenind practicant la tribunalul din Botosani. Trupei de teatru a lui Vladicescu-Tardini, vazandu-i o piesa, i-a facut o foarte buna impresie. Trupa respectiva era din Cernauti; localitatea parasita temporar, incat s-a hotarat sa reia cursurile din acest mare oras al Bucovinei, in anul 1865. Dintre profesori, l-a stimat, chiar indragit, impreuna cu un grup de colegi, pe Aron Pumnul (1818-1866), considerat lingvist si patriot roman, care a participat la evenimentele din 1848 din Transilvania si a fost nevoit sa se refugieze in Cernauti. A scris: "Convorbire intre un tata si fiul lui asupra limbii si literelor romanesti", in 1850. S-a situat pe pozitii etimologizante astfel prin "Lepturariul romanesc"( 6 volume, 1862-1865), care este o masiva antologie de literatura, cu pretioase informatii referitoare la scriitorii ce-i contine. Tonul "laudaros" asupra celor prezenti a produs ironie caustica din partea lui Titu Maiorescu. Cu prilejul decesului lui Aron Pumnul, Mihai Eminescu a publicat in 1866 " Elegie", de care am mai amintit in articolul II. Prin vasta sa opera, cu variate aspecte, Mihai Eminescu a avut preocupari si politice, dovada poeziile "Poporul imparat"; "Fata inzeita"; " Dreptatea , libertatea ,nu sunt numai nume". Se observa si influenta revolutiei burgheze din Franta (1789- 1794), care a lichidat oranduirea feudal-absolutista. In revers, sus, pe multe documente oficiale se scrie : REPUBLIQUE FRANÇAISE Liberté, Egualité, Fraternité (detin si eu astfel de acte, eliberate de la: "Ministere des Affaires Sociales", obtinute cu ocazia efectuarii de specializari in anul scolar 1972-1973, 1980, 1984 si 1985, in Paris, Orasul lumina care a fost si va ramane multa vreme!...). Nefiind un sedentar, "l