A trecut aproape un an de la alegerile care au consfintit alternanta la guvernare. Situatia politica este insa extrem de confuza. Nu e deloc usor sa spui cine e la putere si cine e in opozitie. Traian Basescu, fostul lider al Aliantei PNL-PD, este seful statului. Liberalul Tariceanu conduce un guvern format din PNL, PD, UDMR si PC.
Majoritatea in Parlament este detinuta tot de aceste formatiuni politice. Formal, sint intrunite toate conditiile necesare exercitarii puterii. Totusi actiunea puterii, comparativ cu reactiunea opozitiei, este slaba. Iar 14% dintre romani, arata un recent sondaj Gallup, percep PSD ca fiind in continuare la putere.
Insusi Basescu este de parere ca PSD nu a abandonat toate butoanele si ca ar fi cazul sa treaca integral in opozitie.
Exista motive obiective care explica aceasta situatie. Puterea este dezbinata. Presedintele si premierul se afla in disputa. In urma lor, PD si PNL se arunca in conflicte, si asa abia tinute in friu de rivalitati locale sau de antipatii personale. Puterea este fragmentata. Se guverneaza intr-o coalitie de patru formatiuni politice.
Fiecare are propriile interese, care, de multe ori, sint divergente, iar tirguielile capata, uneori, nuante de santaj. Sa mai adaugam si jocul la doua capete practicat de partidul lui Voiculescu? Puterea este dezorganizata. Parlamentarii coalitiei nu pot fi mobilizati la sedinte pentru a fi majoritari. Puterea este nepregatita.
Lipsesc tacticienii culiselor, oamenii care sa cunoasca hatisurile birocratice si subterfugiile procedurale ale parlamentarismului.
In consecinta proiectele Guvernului sint hartuite in Parlament. Reforma justitie, desi a evitat Legislativul, a fost ciopirtita de Curtea Constitutionala, o instanta dominata de judecatori investiti in functie de PSD. Serviciile de informatii sint controlate
