De ce au ales germanii sa-si serbeze ziua nationala in 3 octombrie si nu in 9 noiembrie, cand au trait acele momente, irepetabile, de triumf si descatusare vazand prabusindu-se Zidul care-i despartise De ce au ales germanii sa-si serbeze ziua nationala in 3 octombrie si nu in 9 noiembrie, cand au trait acele momente, irepetabile, de triumf si descatusare vazand prabusindu-se Zidul care-i despartise timp de 50 de ani? E o intrebare pe care multi si-o pun si azi, la 15 ani de la reunificare. In fond, in memoria majoritatii germanilor, acea seara memorabila de noiembrie a anului 1989 ramane data nasterii natiunii lor reintregite. Pentru a fi insa recunoscuta ca atare, era nevoie si de un "certificat" de nastere, iar pentru obtinerea lui trebuiau parcurse cateva etape politico-diplomatice sensibile. Dupa cascada de evenimente din partea de rasarit a tarii, avand ca punct culminant caderea Zidului Berlinului - demisiile presedintelui Germaniei de Est, Erich Honecker, a Consiliului de Ministri si a Biroului politic - la 28 noiembrie, cancelarul de atunci, Helmut Kohl, a avansat, precaut, un program in zece puncte pentru o "confederatie" a celor doua Germanii. Dupa ce in martie 1990, est-germanii au votat liber, pentru prima data dupa 40 de ani, in favoarea acelor lideri politici care se pronuntau pentru o reunificare rapida, in iulie s-a realizat uniunea monetara, economica si sociala, marca devenind moneda oficiala a celor doua Germanii. A urmat, o luna mai tarziu, semnarea tratatului de unificare intre Adunarea Poporului, parlamentul Germaniei de Est inca nedizolvat, si guvernul federal. Pentru ca "certificatul" de nastere al noii Germanii sa fie in regula mai trebuia trecut un hop politic: obtinerea acordului celor patru state victorioase in al doilea razboi mondial. Intruniti la Moscova, la 12 septembrie, ministrii afacerilor externe ai celor doua Germanii si omologii