Diferenta dintre dobanda platita de bancile comerciale clientilor sai si dobanda perceputa pentru creditele acordate ramane inca mare, chiar daca s-a mai diminuat in ultima perioada. Recent, Banca Nationala a Romaniei (BNR) a introdus unele masuri care au determinat bancile comerciale sa aiba o reactie dura. O data cu liberalizarea contului de capital din aprilie 2005, leul romanesc a inceput sa devina un instrument financiar speculativ, si mai putin un instrument pentru dezvoltarea comerciala. Intrarile masive de capital in Romania (in multe cazuri speculative) au atras atentia BNR. A fost adoptata o serie de masuri de descurajare, pentru a asigura stabilitatea financiara si stabilitatea preturilor - atribut principal al bancii centrale. Astfel, dobanda BNR la un an a coborat pana la 7,5%, iar dobanda la depozitele de o zi a coborat de la 4% la 1%.
Aceste masuri au suparat bancile comerciale din Romania, care, afectate de o lichiditate imensa, si-au vazut astfel puse in pericol castigurile usor de realizat prin plasarea acestor surplusuri financiare catre BNR. Mai simplu spus, statul roman, reprezentat de catre BNR, inregistra pierderi, iar bancile comerciale inregistrau profituri.
Aceasta masura a bancii centrale a venit si pe fondul unei slabiciuni a politicii fiscale a Guvernului, deseori incoerenta (azi marim unele taxe si impozite, maine renuntam si anuntam altceva). In aceste conditii, BNR a fost fortata sa-si intareasca politica monetara, nu prin majorarea dobanzii, asa cum se intampla in toate tarile, ci prin micsorarea acesteia, pentru a reduce capitalul speculativ de pe piata.
Prima reactie a bancilor comerciale la aceasta decizie a fost reducerea imediata a dobanzilor in lei la depozitele persoanelor fizice si juridice. In momentul de fata, aceste dobanzi fluctueaza intre 2% si 5% pe an, acest lucru favorizand o reactie negati