Ne trebuie constructori. Zidari, betonisti, dulgheri, pietrari. Ne trebuie proiecte. Arhitecti, ingineri, sefi de lucrare. Avem nevoie de edificii trainice, frumoase, daca e posibil, durabile, impunatoare. Iar noi ne pierdem timpul cu furatul. Ciment sau var, nisip, pietris sau schele. Apa pentru mortar ajunge iar in sprit. Ce are sanse sa se-nalte nu prea tine. Se surpa intr-un anotimp ca si cand nici nu a fost. Poate avem vocatia demolatorilor. Nu comentez. Oricum, ce-am observat: avem o inclinatie catre ruinat. Se poate, unii stiu mai bine sa se-mbogateasca de la ruine. Cultivi ruina, o-ntretii, o ingrijesti ca pe copilul tau si, intr-o zi, se-arata unul cu bani multi si-o vrea. Mai degraba, spiritul nostru e daruit paraginirii. Paragina e portdrapelul, lasatul in voia sortii, a timpului si-a lui Dumnezeu. Avem rabdare, facem calcule din departare cam cat de rau poate sa fie atunci cand va sa fie. Si ne vedem de ale noastre.

Imaginez (sa rad, sa plang?, nu stiu) pe mesterul Manole, tragicul zburator, in zilele de azi ramas aproape fara mesteri, fara materiale, cu Ana pusa-n zid doar jumatate. Cat despre aripile de sindrila... Ne trebuie constructori. Zidari, betonisti, dulgheri, pietrari. Ne trebuie proiecte. Arhitecti, ingineri, sefi de lucrare. Avem nevoie de edificii trainice, frumoase, daca e posibil, durabile, impunatoare. Iar noi ne pierdem timpul cu furatul. Ciment sau var, nisip, pietris sau schele. Apa pentru mortar ajunge iar in sprit. Ce are sanse sa se-nalte nu prea tine. Se surpa intr-un anotimp ca si cand nici nu a fost. Poate avem vocatia demolatorilor. Nu comentez. Oricum, ce-am observat: avem o inclinatie catre ruinat. Se poate, unii stiu mai bine sa se-mbogateasca de la ruine. Cultivi ruina, o-ntretii, o ingrijesti ca pe copilul tau si, intr-o zi, se-arata unul cu bani multi si-o vrea. Mai degraba, spiritul nostru e daruit paraginirii. Para