Chiar asa o fost, lunea viitoare mi-am luat si legitimatia si permisul in juma’ de ora, iegzact cum zisera ailalti, de parc-ar fi fost vorbiti cu astia d-acum, da’ cum dracu’ se intelesesara ca astia erau in alta tura si la noi la sarvici ai din tura de noapte nici nu-i stie pe ai din tura de zi! O fi cum mi-o zis mie unu de la noi din sat, ca-si scriu unu altuia in maculator1 si a doua zi gaseste alalt ce-o scris asta si face ce i-o zis. O fi, nu zic, ca la noi si daca-i spui si daca-i dai berea tot nu-ti face ca, zice, al dracu calic, nu putea sa-mi dea doua!
Da sa va spun una si mai si. Sub fereastra de la mine, la trei, numa ca vad ca vin unii si dau chietrele2 la o parte d-acolo unde-si lasa oamenii masinile – ca pe-aicia asa e, nu pune oamenii masina pa trotoar, ca-i amendeaza si nici nu te poti intalege cu politaiul ca la noi, ca doar oameni sintem – si ce sa vezi dedesupt numa nisip, ca la noi la Mamaia, ca ma si intreb cum doamne nu se lasa chietrele si nu se face gropi, ca la noi e asfalt si tot prin gropi mergi. Apoi numa ca vine mai intii o masina mica si scoate niste semnale d-alea ca se lucreaza – bani asvirliti, domne, ca noi punem o creanga daca-i groapa, sau niste hirtie, ca le vede tot omu, ce-i chior? – apoi un excavator ca la noi la santier si dai si sapa da nisipu nu-l punea alaturea pa trotoar, sa-l ia ploaia si vintu pie gratis, ca la noi, ci venea un camion si pustiu ala da pa excavator – ca nu era mai mare ca nipotu-miu care nici la armata n’o fo – se rotea usurel si dadea drumu la nisip iegzact in camion.
Asta, cind fu plin o si lua din loc si veni apoi un altul din care desartara un tub gros, da patrat, si-l bagara in groapa, il acoperira cu un capac, luat tot de ala cu macaraua, da asa, usurel, ca parca-l tinea cu mina, si plecara. Eu de la etaj ma tot uitam si ma minuneam: ce-or fi vrind astia cu gropile acolo?
