- Social - nr. 198 / 7 Octombrie, 2005 Aproape alipit de Urisiu de Jos se afla Urisiu de Sus, si el component al comunei Chiheru de Jos. Documentar, localitatea este contemporana cu satul alaturat, in anul 1453 fiind mentionata ca "poss. seu Villa Felseworozy", adica Urisiu de Sus. In anul 1733 este mentionata ca "Felsö Oroszfalu", iar din 1824 si sub forma romaneasca de "Urisziu gye Szusz", "Urisu ghe Sus", sau in 1850 ca "Uriszua de Szusz". Numeroase documente, incepand cu sec. al XVIII-lea, permit cunoasterea structurii populatiei, care permanent a fost majoritar romaneasca. In 1733, sunt consemnate 27 familii de uniti, in 1760-1762 conscriptia lui Buccow mentioneaza 2 familii de uniti si 46 familii de ortodocsi. Recensamantul din 1857, la cei 556 locuitori, consemneaza 532 ortodocsi, deci aproape in intregime romani, ca in anul 1910 sa fie inregistrati 927 locuitori din care 911 romani, respectiv 766 ortodocsi si 145 greco-catolici si numai 16 maghiari. Potrivit traditiei locale, consemnata in perioada interbelica, aici, la Urisiul de Sus, ar fi existat o manastire romaneasca, fara sa existe un temei documentar sau urme materiale in acest sens. Asa cum ni se infatiseaza azi biserica, ea inscrie un plan dreptunghiular, cu absida in continuarea peretilor navei, avand o forma poligonala in cinci laturi la capatul estic. Sematismul din anul 1900, ca si cel din 1932, nu face nici o referire la biserica, insa pisania din anul 1852 arata: "... aceasta sf. biserica s-au facut in anul 1852, in zilele luminatului imparat Francisc Iosif si excelentei sale domnului episcop Andrei Saguna si protopop eparhiei Stefan Branea, paroh satului Gheorghe Poap", ctitorii bisericii fiind "... familiile Suci, Artenie, Casvean, Sardean", precum si alti sateni; "... si s-au savarsit de zugravit in anul 1856, mai 21, de mine popa Gheorghe din Serbeni". Deci, dupa piasnie, biserica a fost