PE "ULITA MARE" Sunt carti ce iti plac de la prima citire si de care ramai atasat mult timp. Tot asa exista oameni care iti plac de la prima intalnire. Este si cazul lui Ion Bogdan Lefter, poet, critic si istoric literar, profesor de Literatura la Universitatea Bucuresti, cu care am discutat pe marginea buruienoasei "Povestea povestilor" a lui Ion Creanga.
Aceasta "Povestea povestilor" a lui Creanga, spune Ion Bogdan Lefter (foto) este cel mai important, cel mai vechi si mai prestigios text al firavei traditii de literatura erotica romaneasca. Se pot gasi expresii, aluzii, scene amoroase, mai mult sau mai putin decoltate, si in scrieri mai vechi sau in folclor, uneori de inspiratie direct "realista", "neaosa", alteori ca ecouri dinspre literatura europeana de gen (antica sau medievala). Micile exemple de acest fel n-au putut - totusi - sa constituie o traditie autohtona, o filiera a acestui limbaj literar decat dupa Creanga. Si nici el n-a fost, la acest capitol, deschizatorul unui mare "drum" in proza romaneasca: pudorile mediului nostru cultural perpetuandu-se, "drumul" cu pricina a ramas ingust. Creanga insusi l-a numit doar in gluma "ulita mare", nu pentru ca era pe-acolo inghesuiala de autori si de texte, ci pentru ca presupunea o atitudine "sloboda", neincorsetata de rigori si prejudecati, spre deosebire de literatura si anecdotele de pe "ulita mica", obligatoriu cu perdea. Interesant si semnificativ, nu vorbea despre asemenea lucruri cu colegii lui de la Junimea, nu in cenaclu, nu pe scena asa-zicand "oficiala" a literaturii, nu la suprafata, ci in underground-ul de la Bolta Rece, la crasma, acolo unde societatea se retragea dupa ce rezolvase partea serioasa, sedintele de lecturi si comentarii din casa lui Pogor. Mai profitau cateodata de absentele lui Maiorescu si-l imboldeau si acolo pe Creanga sa mearga pe "ulita mare", insa tot la Bolta Rece se serve