Auzim adeseori ca, in Romania, "e vremea economistilor". Suna frumos, dar nu stiu daca e si adevarat. E drept, economistii sunt cautati cu deosebire de companiile particulare. Atentie insa: economistii practicieni.
In ceea ce-i priveste pe teoreticieni, multi dintre ei sunt un fel de bunici: ei vorbesc, ei aud. Cartile lor sunt publicate in tiraje meschine. Si mai grav: numerosi patroni, considerandu-se atotstiutori, ii sfideaza pe cercetatorii in domeniul economiei.
Intr-o vreme, inainte de decembrie â89, "doctrinarii" erau consultati de autoritati macar de ochii lumii. Acum s-a renuntat pana si la aceasta fatarnicie.
Din cauza despartirii practicii de cercetare, divort extrem de grav, adeseori am gresit drumul. As aminti un pericol pe care politicienii de la noi il ignora: acela de a ne trezi intr-un paralelism pe care s-ar putea sa-l platim foarte scump.
Este cunoscut faptul ca si Occidentul se afla intr-un fel de tranzitie. Sunt cautate noi formule, chiar un nou tip de capitalism, care sa confere securitatii sociale mai multa consistenta si economiei o mai mare eficienta. Daca noi nu vom fi atenti, pentru a gasi solutii de racordare la actualele proiectii, care abia prind contur, vom intra intr-un nou impas, din care ne va fi foarte greu sa iesim. Ar fi dramatic ca, dupa ce vom fi incheiat tranzitia actuala, sa fim obligati sa incepem alta, pentru a intra in pas cu lumea.
Daca drumul nostru in economie nu va fi racordat la tranzitia din tarile avansate - si va continua sa se deruleze in paralel - , la un moment dat vom fi siliti s-o luam de la inceput. Adica sa pornim o alta tranzitie. De fapt, o alta reforma.
Poate ca termenul de comparatie cel mai potrivit, pentru reforma economica pe care o infaptuim in Romania, este constructia unei case. Timpul in care este ridicata o casa nu numai ca are cateva etape ce se inscriu intr-
