RETETA DE VEDETA Pictorul Marian Bahovski ma asteapta in fata usii. Urcam aproape fara vorbe scara serpuita catre mansarda rupta din rai. Drumul catre atelier duce prin bucatarie. Nu cred ca mai e, deci, pentru nimeni o surpriza ca primul popas il facem aici. Tot pe tacute imi trage mai aproape de el un scaun. Invitatia e subinteleasa. Privesc cum pe masa, ca intr-o panza suprarealista, boluri mici de pamant dau sah la regina, vasul mai marisor ce tine-ntransul bunatati tainuite de capacul greu.
CULOARE. "Pictura si bucataria sunt aproape acelasi lucru", ma ataca cu convingere Marian Bahovski. Dar un zambet ii flutura in coltul buzelor. "Ca sa iasa o lucrare buna trebuie sa-i pui diferite «condimente». Daca vrei ca pictura sa-ti fie «gustoasa» la suflet, are nevoie de acele culori si acea compozitie care sa provoace acele sentimente! Eu consider pictura si gatitul legate una de alta, pentru ca am convingerea ca o lucrare iti lasa un gust placut, numai daca e bine gatita. Vezi uneori lucrari carora parca le lipseste ceva si spui ca n-au sare si piper. Analogia se face imediat. Poate nu intamplator. Artele sunt toate surori si nu cred ca arta culinara e mai prejos fata de oricare dintre ele!"
Isi pregateste "campul de bataie" cu precizia unui Bonaparte al bucatariei.
"Eu am invatat sa gatesc la gradinita. Dar nu la cea la care m-au trimis ai mei cand eram mic, ci la cea la care m-am angajat ca om bun la toate, dupa ce am terminat armata. Asta se intampla dupa caderea comunismului in Bulgaria."
"Acolo, ca si aici in Romania, in acele vremuri, era un haos total. Locurile de munca erau putine, asa ca m-am multumit cu ce-am gasit. Iar cand spun om bun la toate, ma refer la faptul ca la acea gradinita se cauta un baiat care sa faca tot ce era mai greu. Imagineaza-ti un colectiv format numai din femei, de la educatoare si pana la bucatarese si fem
