M-am cam plictisit de superioritatea voit neacademica a oamenilor din agentii, care clameaza foarte doct ca arta n-are ce cauta in publicitate, ca dumneaei vinde si acesta este scopul prim si scopul ultim pentru care a fost inventata. M-am cam plictisit de superioritatea voit neacademica a oamenilor din agentii, care clameaza foarte doct ca arta n-are ce cauta in publicitate, ca dumneaei vinde si acesta este scopul prim si scopul ultim pentru care a fost inventata. Probabil tot aceeasi grandioasa mentalitate ne exclude pe noi, romanii, din Art Directors Club of Europe, o aleasa adunare cu reflectorul pe eleganta si rafinamentul executiei, pe impact vizual si pe consecintele lui in termeni de memorie a privitorului. Printurile expuse (la Golden Drum) sub imperativul lui ADC*E au provocat d...jà -vu-uri: parte insemnata dintre lucrarile asociate cu ideea de art impecabil, fusesera deja premiate pe la alte festivaluri de anvergu-ra. Si ca afuriseania sa fie totala, imaginile sustineau intr-o proportie covarsitoare marci de notorietate globala, cu pozitionari pe care rutina expunerii le transforma in piese clasice. Va sa zica, publicitatea facuta din varful degetelor mai mult decat din topor, poate si ea mimioza, sa vanda, sa ia premii, sa nu fie de nisa, ci de-a dreptul globala.
Ajung firesc la concluzia ca artii nostri lucreaza si pledeaza impotriva propriului statut, a propriei naturi. Pozitia pe care o ocupa intr-o agentie, pana or ajunge sa lucreze la Marcel si sa dobandeasca statutul de povestitor (story teller), este aceea de art director. Om care aprioric stie cum sta treaba cu arta, sub toate aspectele ei, de la bucolica si quatrocentista la contemporana, postmoderna sau consumerista. Scarba suverana a artilor pentru arta in advertising (sau pentru arta de a face advertising cu bun-gust) ascunde de fapt neputinta de a lucra intr-o anumita grila a cal