OCHIUL SOACREI Nu va mai spun cum a fost la padure la cules de bureti, ca sunt convinsa ca va imaginati. Doar v-am povestit episodul cu via. Cam in acelasi stil. Masina incarcata pana la refuz mai ales cu lucrurile nora-mii care pleaca la padure gatita de nu se poate si isi ia la ea "schimburi". Nu mai zic de provizii... Cand am intrebat-o de ce nu merge imbracata direct in "schimburi" mi-a raspuns c-o cunoaste si pe ea lumea.
Buretii, va dati seama ca au fost doar un pretext pentru o masa la ultima iarba verde din anul asta. Insa socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ, dupa cum bine stiti, si a trebuit sa renuntam la asa-zisa iarba verde din pricina noroiului. Am mancat ca vai de lume deasupra portbagajului masinii si la intoarcere am trecut pe la un supermarket si m-am aprovizionat cu ciupercile pe care n-am putut sa le culegem direct din natura de teama "sa nu se fi corcit" cu cele otravitoare de la ploile astea.
Odata ajunsa la mine acasa, in bucataria mea cea primitoare, m-am apucat sa gatesc ciupercile cumparate, imaginandu-mi ca de fapt le-am cules din padure, ca sa nu-mi mai fac sange rau ca am batut drumul degeaba pana acolo, la insistentele nora-mii, si ca m-am intors asa cum se intoarce domnul Socru intotdeauna de la pescuit: cu peste cumparat de la supermarket. Necajita si innoroiata cum eram, m-am razbunat pe nora-mea, care revenise intre timp la hainele de gala, si am pus-o sa ma ajute sa fac o ciulama cu ciuperci fripte. Asta ca sa marcam cumva evenimentul. Ea a trecut la fript de ciuperci si cand a vazut ca incepe sa iasa fum (auziti grozavie, sa iasa fum cand frigi bureti!) s-a dus si s-a infasurat la cap cu un prosop ca sa nu ii miroasa parul.
Eu m-am apucat sa fac ciulamaua, am pus uleiul, am calit putin faina si, cum mai aveam niste supa de pui in frigider, am folosit-o in loc de apa ca sa iasa mai gustoasa. I-am exp
