Aproximativ 150.000 hectare, din 94 de localitati din Caras-Severin, constituie cea mai intinsa proprietate din tara pentru care se solicita retrocedarea. Aceasta avere a apartinut Comunitatii de Avere Caransebes, grupare care cuprinde descendentii granicerilor din judet. Proprietatea are ca limite la nord localitatea Ruschita, la sud Eisehall si Tisovita pana la Dunare, la est Cornereva pana la raul Cerna, iar la vest Poneasca. Toata aceasta zona a fost data de Imperiul Austro-Ungar granicerilor din Caransebes si din localitatile invecinate, ca o recompensa pentru activitatea depusa, actul de improprietarire definitiva fiind semnat la 28 ianuarie 1880. Dincolo de recunostinta, improprietarirea mai avea un scop: nou-constituita comunitate urma sa administreze in forma colectiva intreg masivul paduros din muntii Banatului de est, prin intermediul unei obstii formate din peste 30.000 de familii. Comunitatea a functionat permanent pana in anul 1947, cand s-a produs nationalizarea. Urmasii fostilor proprietari pot solicita, individual, restituirea averii, pentru fiecare localitate in parte, pana la 30 noiembrie. Tentative de reconstituire franate de legislatie Dupa Revolutie, urmasii proprietarilor initiali au incercat sa reintre in proprietatea averii confiscate de comunisti. Legislatia de inceput a noii democratii nu a a fost de prea mare ajutor, astfel incat abia in anul 2000 Comunitatea de Avere a Fostului Regiment Confiar Romano-Banatean nr. 13 din Caransebes a putut deveni persoana juridica. Incercarea de reconstituire a Comunitatii de Avere s-a produs dupa ce, in perioada anterioara, reusise actiunea de reconfigurare a altor composesorate carasene, din zonele Bucova, Bautarul de Sus si Bautarul de Jos, pentru o suprafata de 19.000 hectare de fond forestier. Cele trei composesorate se constituisera initial la 1.900 de hectare si cuprindeau locuitorii celor tre