Iulius Preda, Uitarea de sine (Casanova în zdrenţe), roman, Bucureşti, Ed. Arvin Press, 2005. 350 pag.
Romanul Uitarea de sine, scris la persoana întâi, arborescent, interminabil, este un fel de autobiografie. Cuprinde zeci de personaje imposibil de ţinut minte şi de întâmplări nesemnificative. Autorul, Iulius Preda, îşi povesteşte viaţa, reală sau imaginară, cu mare risipă de cuvinte. Asemenea acelor bătrâni care îşi agasează musafirii arătându-le un album cu fotografii de familie, el aduce în prim-plan oameni care au importanţă numai pentru el, nu şi pentru cititori. Cu mare plăcere sunt evocate femeile - numeroase - pe care personajul narator le-a cucerit - sau doar pretinde că le-a cucerit - de-a lungul anilor, deşi era un băiat sărac şi orfan. Această lăudăroşenie de vânător de fuste este agasantă, dar şi mai agasantă este vorbăria fără sfârşit, practicată cu dezinvoltură şi cu un fals simţ al pitorescului popular.
Augustin Cupşa, Prezent compus/recompus, Iaşi, Ed. revistei Convorbiri literare, 2005. 68 pag.
Prezent compus/recompus este prima carte de versuri a unui tânăr de douăzeci şi cinci de ani, Augustin Cupşa. Cartea, intitulată ingenios Prezent compus/recompus, îl prezintă pe autor străduindu-se, chiar chinuindu-se, să fie original. El foloseşte propoziţii scurte, greu inteligibile, pentru a-l intimida pe cititor. Se comportă ca un iniţiat pe care îl agasează ignoranţa celor din jur. Se observă însă imediat că stilul său concis şi autoritar, sibilinic nu are acoperire, că este doar o poză. Tânărul poet vrea să pară un filosof fioros, dar nu reuşeşte decât să amuze, ca un copil care şi-ar desena mustăţi.
Nicolae Borlovan, Escapade critice, Timişoara, Ed. Marineasa, 2005. 230 pag.
Nicolae Borlovan (născut la 11 aprilie 1967, în prezent profesor de română la Car
