- Cultural - nr. 206 / 19 Octombrie, 2005 Plecam spre Salonic. Avem in fata o zi si 700 de kilometri. Si-o ploaie marunta, care ne deschide calea. Insuficienta pentru a potoli cenusa imperiilor de mai veac. Si bizantin si otoman. * Ieri am facut, o ora, turul bazarului din Istanbul. A fost singura deviere de la traseul de pelerini crestini. Un popas intre aur si rahat. Cam de-astea au cumparat cei mai multi. * Obisnuiesc, atunci cand calatoresc intr-o alta tara, sa invat cateva cuvinte uzuale _ saluturi, multumiri etc. Nu stiu de ce n-am avut deloc curiozitatea sa invat ceva si in turca. Mi-au ajuns oare cele care au facut cariera si la noi, gen bacsis, pesches etc. * O constatare de mai ieri-alaltaieri mi se confirma pe masura ce "brazdam" Turcia. Arhitectura contemporana, in special in cazul locuintelor, e de o monotonie… comunista. Parca toate casele sunt identice. Acesta da "egalitarism". Capitalist. * Gabriela Ciobotariu, "dispecerul" nostru la Istanbul, despre I.P.S. Andrei: "Emana credinta, milostenie, bunatate. Am avut senzatia ca-i vad aura de sfant". * De o buna bucata de vreme, marea insoteste soseaua. Sau invers. Oricum, cei mai multi raman cu privirile atintite spre mare. Cu nostalgie, cu speranta. Pana la urma, tot ne vom arunca in valurile ei. * Intre nelinisti cronice si sperante imposibile, mai trece o vara. Care nu a clarificat nimic dintr-un orizont de asteptari ale unor clipe mai lungi decat un veac. * "Cantarile bisericesti ii intaresc pe copii" _ spune Pavel Egorovici, tatal lui Cehov, care-l punea pe copilul Anton Pavlovici sa cante pe post de contralto in corul bisericii, tatal viitorului scriitor fiind deosebit de religios. Poate de aceea mi-e mai aproape Cehov de suflet, pentru copilaria lui religioasa, pe care am trait-o si eu pana in clipa in care mi-a murit mama. M-am revoltat atunci pentru ca Dumnezeu mi-a