Recent s-a desfasurat la Constanta editia a 15-a a Salonului International al Benzii Desenate din Romania. In suplimentul revistei Observator cultural va propunem o istorie a benzii desenate. Aceasta este considerata de multi dintre cititori o ciudatenie usurica, povestioare in imagini pentru copii si copii „intirziati“. Un fel de ruda indepartata, saraca si cu educatia neterminata, strecurata printre uluci in ograda Artelor. De unde fura stingaci, fara sa-si gaseasca propria voce.
Nu e nici literatura, nici grafica, nici film, ci un hibrid ridicol.
Benzile desenate sint considerate divertisment popular, facil, de cea mai joasa speta. Acesta e un punct de vedere. Al doilea, diametral opus: banda desenata e „a 9-a Arta“ ( respirati). Aparent cea mai tinara (nr. 7: film, nr. 8: televiziune) dar numai aparent, fiindca, de fapt, ne-a insotit, constant, inca din preistorie. De la desenele rupestre, trecind apoi prin Egipt, cultura Maya, tapiseria de la Bayeux ori cronicile ilustrate medievale etc. etc. etc. Un lant neintrerupt de „Arta Secventiala“. De „Figuratie Narativa“. Asa se numeste, academic, banda desenata. Personal, cind am descoperit (acum niste ani) terminologia respectiva, m-am stricat de ris. Apoi mi-am revizuit atitudinea si am strigat, cu ochii in lacrimi: „Raaa-Haaaa!!!“ (iubitorii de Rahan vor intelege). Aveam si noi, BD-fanii, in „Suport Intelectual“! Universitari, teoreticieni, gata sa dea cu barda pentru noi! Nu mai umblam singuri, cu luminarea prin desert.
Iata si un al treilea punct de vedere, total neacademic. Regizorul si scenaristul american Kevin Smith (Clerks, Chasing Amy, Dogma) a rupt tacerea despre fenomenul BD intr-un articol parodic, respins initial de revista britanica The Face si publicat apoi in Arena. La o conferinta de presa londoneza, Smith a fost intrebat cum de el, cineast serios (cu fani chiar si pri
