Circul facut ieri de Saddam in sala de judecata nu este chiar lipsit de sens. Insistenta maladiva cu care fostul dictator afirma ca este in continuare presedintele Irakului - ieri a facut-o de cateva ori - are doua ratiuni. Contestand legitimitatea IST, Saddam contesta legitimitatea actualului regim politic irakian, a institutiilor statului, a actelor legislative emise de acestea si a noilor lideri. In consecinta, avand in vedere ca toate aceste institutii si structuri au fost create ca urmare a razboiului, Saddam vrea sa transforme propriul proces in procesul invaziei "ilegale" a Irakului de catre fortele coalitiei conduse de Statele Unite. De altfel, apararea a indicat ieri ca are de gand sa conteste atat legitimitatea tribunalului cat si pe aceea a autoritatilor irakiene si a prezentei militare straine pe teritoriul irakian. In al doilea rand, o asemenea aparare nu are nici un fel de sorti de izbanda. Dar intentia lui Saddam si a avocatilor sai nu este sa castige. Ei stiu ca la proces asista o lume intreaga si se adreseaza in primul rand publicului arab pe care doreste sa il impresioneze prin atitudinea sa sfidatoare. Atunci cand Saddam ii admonesteaza pe judecatori, atragandu-le atentia ca vorbesc cu presedintele Irakului, el ii sfideaza de fapt pe americani, spre deliciul galeriei arabe. Oamenii sai de curte au inteles acest lucru si au copiat atitudinea sfidatoare a stapanului. Solicitati sa isi decline identitatea de catre presedintele IST, judecatorul kurd Rizkar Mohammad Amin, atat fostul vicepresedinte Taha Yassin Ramadan, cat si fratele vitreg al lui Saddam, Barzan Al-Tikriti, au refuzat. Primul a raspuns eliptic ca identitatea i-a fost furata, al doilea ca numele sau este consemnat in documentele tribunalului. Toti acuzatii, cu Saddam in frunte, s-au declarat nevinovati. Rechizitoriul citit de procurorul de sedinta, un anume domn Jaafar, a fost unul