Nici nu s-au stins bine ecourile Festivalului Enescu, si noua stagiune a invitat publicul la spectacole si concerte de interes, fie la Ateneu, fie la Sala Radio sau la Opera Nationala. Spre exemplu, la Filarmonica bucuresteana, dirijorul Cristian Mandeal a optat, si de aceasta data, pentru partituri de ampla respiratie, ce raspund din plin structurii sale temperamentale si artistice, dar si deosebit de atractive pentru melomani. Concertul nr.1 pentru pian si orchestra de Rachmaninov a marcat revenirea pe podium a pianistului Ian Fountain care, cu o tehnica performanta si un tuseu cald, invaluitor, a abordat demersul solistic poate prea „pastos“ in secventele de virtuozitate, dar cu un desen clar si „picurat“ in momentele lirice (asa cum de altfel a interpretat si miniatura oferita ca bis), colaborind impecabil cu orchestra care, chiar si in acompaniament, a sunat dens, omogen, stralucitor sau delicat.
- Richard Strauss si in stagiunea Radio
Un punct de maxim interes l-a constituit audierea Suitei (pentru pian) op.10 de Enescu in versiunea orchestrata de Sabin Pautza, compozitor care, specializat de multa vreme in asemenea demersuri, a realizat, de fapt, o noua lucrare, cuceritoare, cu jocuri timbrale de mare efect. Poate ca cei care cunosc partitura originala enesciana au perceput o anume diluare a discursului melodic, dar cu siguranta melomanii s-au bucurat sa asculte o muzica splendida, redata cu profesionalism si – in sfirsit – cu o reala implicare a ansamblului, aplauzele publicului numeros rasplatind talentul compozitorului Sabin Pautza – prezent in sala –, dar si interpretarea de mare clasa.
O alta atractie a serii a fost poemul simfonic Machbeth de Richard Strauss, spectaculos, dar extrem de dificil prin jocul imagistic gindit in planuri contrastante ce alterneaza intr-o succesiune ametitoare, punctate de solo-uri instrumentale excelen
