Voi incepe, doar in aparenta paradoxal, cu sfarsitul: "S-au implinit mai bine de patru ani - durata unei legislaturi - de cand aceasta carte este gata de tipar. Am propus-o, in acest rastimp, la sapte edituri, dintre care trei cu mare renume, inainte ca, in fine, o a opta sa accepte s-o publice. Dupa o primire care mersese de la manifestarea celui mai viu interes la entuziasmul declarat, au urmat o asteptare ce uneori a depasit anul si, apoi, un raspuns jenat, obtinut dupa multe insistente: "Regretam foarte mult dar nu va putem edita cartea. Stiti, noi primim subventii de la stat si uneori chiar comenzi. Fara aceste subsidii n-am putea supravietui. Daca publicam lucrarea dumneavoastra, pierdem orice acces la astfel de avantaje"". Ce va fi iscat, in lumea editorilor, o asemenea stare de frica (termenul "reticenta" are alte conotatii) fata de lucrarea politologului Ion Varlam? Raspunsul este simplu si ni-l da insusi autorul, in preliminariile lungii serii de interviuri acordate publicistului Liviu Valenas - care formeaza grosul textelor - ca si in postafata. Pentru Ion Varlam exista trei Romanii: cea adevarata, de dinainte de bolsevizare, Anti-Romania (care "a inlocuit Romania atunci cand aceasta a devenit o posesie sovietica, direct administrata de imputernicitii Moscovei", cei care au facut din tara noastra "instrumentul altui stat, expresia altei vointe decat a poporului roman", totalitarismul marxist operand si in sensul inlocuirii "propriilor determinanti ai constiintei de sine cu criteriile contopirii in ansamblul marxist intruchipat de imperiul sovietic: "constiinta de clasa" si "solidaritatea proletara", masurate prin ura fata de democratia identificata cu capitalismul si prin "dragostea si devotamentul fata de Uniunea Sovietica" identificata cu socialismul") si Pseudo-Romania, cea in care traim astazi si care nu este nici pe departe o revenire la adevarata Rom