TESTAMENTUL SI CAIETELE Nu primise nici un semn ca ar putea sa fie rapita de pe lumea noastra si totusi a scris pagini intregi in care lasa indicatii cu privire la averea sa. Cu darnicia caracteristica, a incercat sa nu uite pe nimeni. Cei de azi se pot bucura de cele 102 caiete ramase in urma.
Marea regina a roma-nilor uniti, Maria, a inceput sa se gandeasca mai atent la trecerea sa spre Cele Vesnice in 1908. In acest an ea a inceput lucrul la testamentul sau inca de pe vremea cand nu urcase pe jiltul reginelor Romaniei. Isi motiva gestul spunand ca, "necunoscand vremea ce-mi este harazita pe pamant, hotarasc prin acest testament ultimele mele dorinte. Binecuvantez Tara, pe copiii si pe nepotii mei. Rog pe copiii mei sa nu uite niciodata ca increderea in Dumnezeu este o calauza in fericire si o mangaiere in suferinta. Ii rog sa fie uniti, sa sustie Tara si sa se sustie intre ei. Ii mai rog sa se supuie fara discordii ultimelor dorinte. Iubirea mea de mama pentru ei este aceeasi si, daca dispun de partea disponibila numai in favoarea unuia din ei, este numai pentru ca este mai lipsit de nevoile vietii", scria Maria. Primul sau proiect de testament a fost terminat in 1926, cel final insa este din 1933.
DORINTELE UNEI CASTELANE. "Doresc ca tot ce am scris mai jos sa fie indeplinit de print, sotul meu, iar in cazul in care va muri inaintea mea, copiii mei, respectand fiecare dintre dorintele mele, fara discutiuni." In acest mod principesa se asigura ca dorintele sale fierbinti vor fi indeplinite. Viitoarea regina scria ca "Dorinta mea cea mare este ca la funeralii - cosciugul sa fie purtat de Regimentul al IV-lea, iar nu tras de un cal negru, lucru care doresc in mod deosebit sa nu fie facut. Alta mare dorinta pe care-o am este sa fiu ingropata la Hurez, langa biserica cea mica si goala de langa padure, unde locul imi aminteste putin de un parc englezesc si,
