Un poet de curte...
Am auzit de el de 30 de ani. Vreau sa-i iau interviu de 15 ani. I-am spus Poetul, Seful Cenaclului „Flacara", Omul lui Ceausescu, Umflatul de flegme, Porcul. Asa ca, odata cu sfirsitul inundatiilor, aviarei, luptei pentru sefia Parlamentului, Adrian Paunescu ne vorbeste despre Nenea care ne conduce si despre cit de cacat sintem.
Echilibrul
Rep.: Cum percepe poetul Paunescu viata de dupa Revolutie?
A.P.: Problema noastra nu e doar intrarea in Europa, ci si un echilibru pe care l-am pierdut, si era firesc sa-l pierdem, dar pe care virfurile clasei politice si intelectuali de elita sa reuseasca sa-l restabileasca. Noi trebuie sa ne regasim echilibrul intr-o lume in care si incalzirea, si cultura, si piinea nu mai sint probleme ale statului, ci ale fiecaruia.
Fiecare incearca sa-si faca propria centrala de apartament, o piine de nivelul familiei lui, o cultura care sa-l apere de virusii de tip primitiv care apar… asa cum a aparut, intr-o publicatie de-a dumneavoastra (n.r.: ancheta din Cotidianul legata de cartile ce ne-au influentat negativ viata), un atac virulent la adresa marilor valori ale culturii romane, pe un principiu ce nu s-a mai ilustrat
decit in anii ‘51-’52. M-a zguduit ancheta si mi-a dat sentimentul ca traiesc o perioada in care se amesteca toate perioadele pe care le-am trait.
Nenea
Rep.: Cine ne-a invatat sa gindim asa pe noi, cei de la Academia Catavencu?
A.P.: Aveti sentimentul ca nu aveti loc de oamenii valorosi, de cei pe care-i acuzati. Eu, de exemplu, am avut sentimentul de multe ori ca voi, niste pigmei, nu incapeti de mine si ca vreti sa-mi taiati capul, sa-mi scoateti din circuit lucrurile bune pe care le-am facut, si nu am facut numai lucruri bune, dar am facut si multe lucruri bune, si sa va asezati voi confortabil.
@N_
