Politistii, finantistii, dar si vitezomanii se invartesc intr-un cerc vicios cand vine vorba despre folosirea aparatelor de depistare a radarelor.
Este un joc de-a soarecele si pisica atunci cand un posesor al unui asemenea aparat este prins de politist ca-l detine. Legiuitorului i-a scapat acest domeniu, iar cum sunt prevazute reglementarile actuale, exista un castig pentru bugetul statului, dar umileste politistul care constata contraventia. Astfel, legea permite comercializarea detectoarelor de radar, dar interzice folosirea lor. Politistul confisca aparatul atunci cand prinde un sofer ca-l foloseste in trafic, dar il da mai departe finantistului, care este obligat prin lege sa-l valorifice. Si, uite-asa, aparatele confiscate pentru ca sunt folosite ilegal ajung din nou in posesia celor care au incalcat legea.
LEGEA. Povestea aparatului de depistare a radarelor incepe de la comercializarea sa. In Romania, legea iti permite sa cumperi un asemenea aparat, dar iti interzice folosirea lui. O aberatie greu de explicat, de parca achizitionarea unui detector de radar ar putea avea o alta folosinta. Lucrurile nu se opresc aici. Pentru ca legea interzice utilizarea acestor aparate, politistul este nevoit sa-l confiste atunci cand soferul este prins in trafic cu detectorul. In acest caz, agentul de circulatie, pe langa confiscarea aparatului, aplica si o sanctiune soferului. La randul lor, politistii sunt obligati ca dupa o perioada de trei luni sa predea Directiei de Finante, cu proces-verbal, toate bunurile confiscate. Institutia nu poate sa depoziteze aceste bunuri si este obligata la randul ei sa le valorifice. Astfel, Finantele trebuie sa organizeze licitatie pentru desemnarea unei societati comerciale care sa vanda tot ce s-a confiscat.
Pentru stat, exista un avantaj, intrucat, pe langa amenzile care intra in buget, este incasata si contravaloarea de