In zilele de 7 si 8 octombrie a avut loc, la sediul din strada Plantelor al New Europe College, un colocviu consacrat operei lui Jacques Derrida, filozoful francez care a murit cu un an in urma, lasind mostenire o avere teoretica apreciata si contestata deopotriva. Colocviul a avut drept co-organizatori profesori de filozofie clujeni – Ciprian Mihali si Emilian Cioc – si drept invitat-vedeta pe fenomenologul Jean-Luc Nancy, unul dintre cei mai expresivi ginditori francezi contemporani. Ce semn sa fie oare absenta literatilor? Al eliberarii inconstientului literaturii de supraeul teoriei? Carei paradigme – moderne, postmoderne – apartine, totusi, Jacques Derrida?
La Différance este titlul unei conferinte sustinute de Jacques Derrida la Societatea franceza de filozofie, in data de 27 ianuarie 1968. Se naste astfel cel mai celebru concept francez din ultima jumatate a secolului al XX-lea: morfologic, différance este participiul prezent al verbului différer, care inseamna in limba franceza atit a diferi cit si a amina. Sensul, in limbaj, este o productie etimologic in-abord-abila, ne-marginita, de natura careia trebuie sa tina seama orice interpretare (la asimilarea conceptului de catre studiile literare isi da concursul si teoria lui Umberto Eco dezvoltata in Opera aperta sau Lector in fabula). Ar fi interesant sa ne oprim putin asupra lui, nu pentru a-i urmari sociologic forta de iradiere, nici pentru a-i descompune spectral semnificatiile, in ceea ce francezii numesc o analiza filozofica. Diferanta este o vocabula alterata – diferenta in care un e a fost inlocuit un un a, astfel incit, din punct de vedere fonetic, semnificantul nu sufera nici o modificare. Aha, va sa zica avem de-a face cu o gindire dualista. Exista vorbit si scris, iar vorbitul acopera distinctiile pe care numai scrisul le poate aduce la vedere. Ceea ce pare ca e totuna, in vorbit, apare
