"Nu cred ca exista cuvant mai tulburator decat sufertas, acel "ansamblu de vase suprapuse pe un cadru metalic pentru a transporta mancare calda" Exista oameni care iubesc dictionarele, apartin si eu acestui grup si ma bucur de fiecare data cand deschid "Dictionarul onomastic" (primul volum din "Ingeniosul bine temperat", Mircea Horia Simionescu), cartea lui Karl Lokotsch "Cuvinte de origine orientala in limbile europene" sau monumentalul volum al lui Alexandru Cioranescu "Dictionarul etimologic al limbii romane", asa cum nu uit intalnirile cu Hasdeu, Saineanu, Graur sau Iordan. Ce altfel de carti m-ar fi adus la bucuria intelegerii ca cel mai spaniolesc nume de fluviu, Guadalquivir, este de origine araba si insemna doar raul cel mare - wadi al kabir, ca Gibraltar inseamna gebel Tarik, muntele lui Tarik (general islamic, care a invadat Spania in secolul al VIII-lea), ca aparentul moldovenism "cerdac" provine din persana (cor=4, dac=stalp) si a intrat in romana prin inevitabilul intermediu al limbii turce, impreuna cu cercevea, cearceaf, zuluf si dusman.
Exista oameni care invata cu mare placere si cu serioasa aplicatie tot felul de limbi straine, unii pentru a citi in original operele Sfintei Teresa de Avila sau poezie medievala, altii, precum poetul italo-american John Ciardi, doar pentru a intelege mai bine si a traduce mai corect, mai aproape de spiritul originalului "Divina Comedie", nemuritoarea capodopera a lui Dante.
In fine, exista oameni fericiti, fara obligatii academice, care bantuie prin magazinele de carti mai vechi, divinele anticariate, amuzandu-se cu gasirea, colectionarea si uneori publicarea de liste de cuvinte din limbi mai mult sau mai putin exotice, fara echivalent in asa-zisele limbi de mare circulatie, dar incarcate de un farmec nemasurat. Cel putin asa sustine Adam Jacot de Boinod, autorul unei astfel de carti, pe cat de inst
