Phil Collins face parte din acea categorie rarisimă de artişti care combină accesibilul şi popularitatea cu respectul faţă de semeni. Unul dintre cei mai iubiţi muzicieni, o voce inimitabilă şi, în acelaşi timp, un excepţional baterist de jazz şi rock, a acceptat provocarea colaborării cu artişti iconoclaşti precum Brian Eno, Robert Fripp sau John Cale. Trecerea de la un gen la altul i-a fost la îndemînă celui care a fost membru al grupului fusion Brand X, bateristul şi solistul legendei Genesis, posesorul unei impresionante şi de succes discografii solo şi beneficiarul unor critici favorabile ca actor de film, seriale sau show-uri TV. În 1996, şi-a îndeplinit dorinţa de-o viaţă plecînd în turneu cu propria orchestră big band formată din 20 de membri, debutînd la Albert Hall sub bagheta lui Quincy Jones şi avîndu-l ca solist invitat pe Tony Bennett, continuînd apoi cu alte şapte concerte europene, plus prestigiosul festival de la Montreux. Pasiunea lui Phillip David Charles Collins (născut în 1951) de a mînui beţele a început foarte devreme, la 5 ani, cînd a primit cadou de Crăciun o tobă de jucărie (oare cîte poveşti încep astfel?). Pasiunea şi dorinţa de a ajunge muzician au făcut ca în adolescenţă să devină un baterist desăvîrşit. Cariera de actor a început-o la fel de timpuriu şi, chiar dacă Paul McCartney nu-l crede, a făcut figuraţie în filmul A Hard Day's Night. În 1970 a răspuns unui anunţ care căuta un baterist de muzică progresiv-acustică pentru un grup numit Genesis. În timpul audiţiei, candidaţii trebuia să abordeze partiturile unor piese de pe recentul album Trespass. Ajungînd mai devreme, şi-a aşteptat rîndul ascultîndu-i pe cei dinaintea lui. La audiţie a ştiut toate piesele şi a fost cooptat imediat. Baterist remarcabil, tehnic şi original, şi-a încercat apoi rolul de solist pe cîteva piese de pe albume precum Nursery Crime sau Selling England By The