JURNAL DE CINEFIL De o saptamana, pe marile ecrane se afla un film cu un titlu ciudat: O crima ferpecta. Realizata de spaniolul Alex de Iglesias, pelicula este povestea unui barbat care este nevoit sa se casatoreasca cu o femeie pe care nu o iubeste pentru ca aceasta stie de existenta unei crime la care a participat.

Filmul, pe care vi-l recomand cu incredere, e un bun pretext pentru a ne uita dintr-o alta perspectiva la un eveniment care se bate in audienta cu gripa aviara si raportul de tara.

Evenimentul are toate ingredientele unui film cu potential de audienta: oameni bogati, hoti, actiune, plus elemente emotionale: morti si un bebelus nenascut inca.

La cat a fost de mediatizat acest eveniment, nici macar nu mai e nevoie sa mentionez numele personajelor implicate. De fapt, nici nu vreau sa o fac, vreau doar sa va atrag atentia asupra lucrurilor care nu merg bine.

Povestea e prima in buletinele de stiri si, de la zi la zi, istoria se denatureaza. Pe de o parte, sunt protagonistii care se joaca cu jurnalistii, oferindu-le tot felul de elemente prin care sa castige simpatia publicului. De cealalta parte, se afla chiar jurnalistii, care, in dorinta de a avea alta stire decat concurenta, se transforma in scenaristi care trebuie sa readapteze o poveste deja scrisa.

Spre exemplu, doamna bogata care e personaj principal in poveste e o femeie obisnuita cu regulile presei, stie ce marfa sa ofere jurnalistilor, stie ce inseamna imaginea. Asa se face ca, in prima sa aparitie publica, in dimineata de dupa "decesul" hotului, doamna a aparut aparent nemachiata. Existenta insistenta a unui fond de ten care sa o ajute sa nu-i luceasca chipul in fata camerelor de luat vederi si a unei mascara care sa-i contureze cat de cat ochii arata ca doamna si-a gasit timp si stapanire de sine ca sa se aseze la oglinda. Aceeasi stapanire de sine a putut fi remarca