Despre melancolii si iubiri de toamna .

"Cand eram tanar si furam cu ochiul o leaca

de glezna de femeie, visam la ea o luna"

Candva, pe Calea Victoriei

- "A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva", spunea prietenul dvs. Nichita Stanescu, intr-una din marile lui poezii. Si dvs. va acoperiti toamna sufletul, sau octombrie vi se pare un anotimp prietenos?

- Imi place toamna. Imi plac lumina aurie de toamna, frunzele in culorile mele favorite: toate nuantele de maro, roscat, caramiziu. Astea-mi plac grozav si imi dau o liniste si un echilibru in spirit. Toamna imi plac mai ales parcurile si cartierele vechi ale Bucurestiului. Imi place sa ma plimb prin ele, la ceasuri cand nu intalnesc prea multi oameni in cale. Mai cu seama pensionari care-si taraie parturile si spun tare ca "era mai bine inainte". Ah, lumea in care m-am nascut eu, cand era Romania Mare, era mult mai buna!

- Sa presupunem ca suntem in epoca aceea, pe Calea Victoriei. Cum sunt femeile care trec pe strada?

- Sunt foarte elegante, imbracate ca la Paris, "a la rive gauche". Cu taioare cambrate, cu pantofi impecabili, Bali, cu curelusa, cu ciorapi fini de matase (era considerata o mitocanie sa umbli fara ciorapi, chiar si in miezul verii). Cu pardesie din stofe fine, gri perlat, cu manusi si cu palarii. Parfumuri rafinate plutesc in urma lor, iar palariile sunt atat de excentrice, incat si astazi ar face furori pe podiumurile de prezentare a modei. Era o palarie care in 1938 facea "ravagii", si mama a purtat-o: a la Greta Garbo. O palarie extraordinara, de fetru. Si peste tot in oras era plin de palarieri si de ateliere de calcat palarii, pentru ca toata lumea, barbati, femei, asta facea toamna: isi dadea palariile la calcat.

Dricul cu caini si pisici

- Daca prin absurd, lumea nu si-ar mai aminti maine de dvs., ati putea sa traiti fa